Meșterul Ilie - Ilie sărăcie

Născut să taie cheltuieli
Și bun de pus pe rană
avea talent la socoteli
și-o singură sprânceană.

În părul lui, să-i fi crescut,
s-ar rătăcii Brătienii,
Chiar dacă-n propriul lui trecut
Se ascund milițienii.
-
O, voi, lingăi, cântați a lui aleasă măiestrie!
Ca el pe lume altul nu-i: e meșterul Ilie!
Ăst nume trebuie slăvit și scris cu majuscule,
la fel ca capu-i bărbierit și trusa lui de scule!

Și ce mai scule! Doar idei, și-nvățături o mie.
Salvezi cu ele tot ce vrei: buget, economie.
Cu ele-n mână poți să crești o taxă-ntr-un minut,
ca un miracol din povești, ca miza la barbut.

Orice problemă s-ar ivi, Ilie n-o amână.
Căci el, oricine l-ar privi,
umblă cu scula-n mână.
Iar de-l întreabă cineva:

– La PIB avem formulă?

Ilie îi răspunde așa:

– Avem. Avem o sculă!

Când dăscălimea n-are-un leu, el zice, fără hulă:

– Profesorilor de liceu o să le dau o sculă!


Doar când zărește-un magistrat curajul i se-ndoaie.
Atunci e mai puțin bărbat și scula i se-nmoaie.
Se teme doar de procurori și pensii nesimțite,
iar tinerii judecători au zile fericite.
Ilie zice c-a-ncercat, că i-a trecut pe foaie,
dar scula nu l-a ajutat: ÎI TREBUIAU ȘI COAIE!

În schimb, și azi, la fel ca ieri, a tot concediat.
A dat afară trei șomeri și-un angajat la stat.
Căci a-nceput un greu război, tăind de la Guvern,
să scoată țara din noroi, s-o smulgă din infern.
A tot redus vreo doi portari, pe-un chelner l-a zburat,
eliberând de bugetari finanțele de stat.

Suprem, Ilie guverna din brava-i sculărie,
și-astfel legenda lui creștea ca o vrăjitorie.
Căci umbra-i mândră se-ntindea, ca roiul de albine,
și-ntreaga țară de sub ea crăpa de-atâta bine.

Guvernul, copleșit de schema lui Ilie,
geme sub talpa celui chel, patron pe sculărie.
Și când, slăbit și operat, va merge cu branula,
din toată guvernarea lui VA MAI RĂMÂNE SCULA!

folk ritmat, catchy, elemente de muzică rock (pop-metal)